Ne-am obisnuit sa vedem in sportivi oameni care realizeaza performante absolute, care mereu sunt in competitie cu ei insisi, sacrificandu-si viata, uneori sanatatea, folosind doping-uri periculoase de dragul obtinerii unor rezultate ( a se vedea mai ales la ciclism) sau devenind marfa de vanzare ( fotbalistii). Sigur, sportul a realizat inainte de toate o afacere. Sportivul, o data ajuns la o anumita varsta dispare, se retrage intr-un cvasianonimat in majoritatea cazurilor (sint exceptii) si mai aflam de el doar cand moare sau in cate-o reclama sau emisiune. Parerea mea este ca sportul in esenta ar necesită sa-l folosim TOTI ca mijloc de educare. L-as introduce daca as putea in programa scolara din belsug (spre disperarea unora...) si as incerca sa initiez pe elev in cat mai numeroase ramuri sportive ( asa, un minim...). Eu personal ma lupt cu timpul sa pot face o seara de alergare sau o zi de mers cu bicicleta sau de sala. Nu uit ca in viata o calitate "o folosesti sau o pierzi" fapt valabil si pentru conditia fizica. Sportul ar trebui in opinia mea sa fie practicat spre bucuria tuturor ( este placut sa practici sport) indiferent daca exista sau nu grupuri care fac performanta. Dedic acest topic celor care se incapataneaza sa lupte cu sedentarismul, cu televizorul, berile, uitatul la emisiuni, in favoarea unei alergari fie si pe ninsoare, ploaie sau caldura.
_________________
a trai inseamna a explora