Alchimia textului poetic Lacramioara Vulpes
Si Estetica poeziei lirice de Liviu Rusu


Ce se ascunde in poezie ? Acesti doi autori mi au oferit niste raspunsuri

Pe scrinul negru , pe masa de mahon
Clestarul cupei picura amurg
Pe linistea lautei fara zvon
Piezis petale de lumina curg
Ion Pillat – Partea interioară

Mi-a placut si aceasta poezie

Forma poeziei este mijlocul de organizare a interioritatii . Ea are rolul de a da unui sens difuz haotic , o unitate substantiala de a intrupa fondul originar pentru a l face accesibil ( Liviu Rusu Estetica poeziei lirice )

O a doua menire a formei este de a izola sensul pe care l-a intrupat de celelalte date ale lumii dezvaluindu ne intelesurile unei lumi vazute din adanc fiindcă eul liric neavand un continut obiectiv precis are nevoie de un contur precis

Conturul acesta realizat in forma ca modalitate de expunere a fondului se realizeaza prin limbaj , cuvantul fiind cel care faciliteaza elaborarea fondului ei originar

Limbajul poetic are rolul de a scoate din somn fantezia cititorului imagini receptive fiind in acelasi timp un mijloc de exteriorizare a trairilor . De aceea limbajul poetic este unul sensibil , structura lui nu e o forma particulara definita prin accidente specifice ci o stare , un grad de prezenta si de intensitate la care poate fi ridicat un enunt >> Limbajul poetic este o stare de vis

In concluzie esenta liricului e definita de limbajul poetic acesta aratandu-ne ,, calea catre esenta unui fapt si nu indiferent ce semnificatie luata la intamplare

Ritmul este modul in care sensul existential continut sub forma potentiala in fondul originar isi da siesi o forma

Ritmul materializat in limbaj scoate cu sine la suprafata acest sens existential , oferă sensul in starea cea mai pura , ritmul tinde spre crearea unui intreg armonic pana si asa zisele ritmuri libere reprezinta o revarsare a trairiii intr o perfecta unitate ordonatoare

Cuplu

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în componentă ta

Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm posterior în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

congratulations ....sper k nu e cu copy-paste